Sfaturi de sanatate mintala pentru parinti in perioada carantinei COVID – 19
8 aprilie 2020
COMUNICAREA ASERTIVĂ A POFTEI
24 aprilie 2020

Un medicament de pe Marte sau cum creierul are de fapt toate ”armele” pentru a ne simti bine

Un medicament de pe Marte nu ar avea niciun efect asupra creierului meu.

Medicamentele de pe Marte actioneaza doar asupra martienilor, iar acestia sunt complet diferiti de oameni, lucru binecunoscut tuturor.

Ele nu au niciun efect asupra mea pentru ca in creierul meu nu exista nicio structura, niciun receptor, niciun mecanism asupra caruia un medicament martian sa actioneze.

Pentru ca un medicament sau substanta reuseste sa modifice modul in care creierul meu functioneaza doar intrucat el interfera cu mecanisme si structuri preexistente in creier, carora le creste sau le reduce activitatea.

Adica, in fapt, creierul meu are tot ce are nevoie pentru a genera gandurile si starile necesare vietii – sa zicem stari de de bine, relaxare, incredere in fortele proprii, hotarare si entuziasm.

Da, este atat de simplu.  Nu medicamentul este cel ce produce starile de bine, ci creierul meu. Medicamentul doar modifica usor activitatea structurilor din creierul meu responsabile de producerea starilor de bine, structuri pe care le port cu mine probabil dinainte de a ma naste.

Iata de exemplu cum actioneaza unul dintre cele mai utilizate medicamente antidepresive si anxiolitice, sertralina. Sertralina apartine clasei inhibitorilor selectivi de recaptare a serotoninei si, asa cum numele clasei afirma, sertralina impiedica neuronii sa recapteze excesul de serotonina din fanta sinaptica, crescand astfel cantitatea si timpul de actiune a acesteia asupra receptorilor postsinaptici.

Serotonina este in fapt neuromediatorul pe care neuronii il folosesc in mod natural pentru a genera si comunica senzatii de “confort”, “incredere”, “bunadispozitie”, “energie”, “curaj”. Mai multa serotonina in fanta sinaptica duce la accentuarea acestor senzatii, iar pe termen lung ajuta la depasirea starilor de depresie si anxietate.

Tot ce face sertralina este sa “incurajeze” creierul sa dea voie serotoninei sa actioneze mai mult timp in fanta sinaptica. Daca nu ar exista neuronii, capacitatea lor de a produce serotonina, receptorii asupra careia serotonina actioneaza si capacitatea creierului de a aduce in prim plan senzatiile de “confort”, “incredere”, “bunadispozitie” ca efect al actiunii serotoninei, nimic din toate acestea nu ar fi posibile.

Si atunci de ce nu reuseste uneori creierul meu sa faca singur acest lucru? Ei bine, aici raspunsul nu este totdeauna simplu.

Ii incurajez frecvent pe pacientii cu care stau de vorba sa considere efectele bune pe care le experimenteaza o data ce incep tratamentul nu ca pe un rezultat al medicamentului, ci ca un exemplu a ceea ce propriul creier poate face. Vom folosi medicamentele cat si cum este nevoie, stiind ca ele nu vindeca si doar deschid porti catre propriul meu creier, catre propria mea fiinta.

Ii incurajez deasemenea sa descopere situatiile in care starile bune apar in mod natural in viata lor (sportul, prietenii, un hobby, munca bine facuta, etc) si sa intreprinda toate actiunile necesare pentru a avea parte cat mai des de asemenea stari favorabile vietii.

La fel cum ii incurajez cu cea mai mare caldura sa isi inceapa propria psihoterapie, cu scopul de a decodifica lantul de evenimente de viata ce au facut posibila situatia dificila din prezent, precum si modul diferit in care aleg sa actioneze in viitor in acord cu scopurile proprii, devenind tot mai capabili sa-si gestioneze propria viata.

 

Mircea Moraru

Medic specialist psihiatru